poluat

poluat
POLUÁT, -Ă, poluaţi, -te, adj. (Despre aer, ape, mediul de viaţă) Care a devenit nociv prin infectare cu materii chimice reziduale, cu deşeuri industriale, cu gaze de eşapament etc. [pr.: -lu-at] – v. polua.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

POLUÁT adj. alterat, stătut, stricat, viciat. (Un aer poluat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • nepoluat — NEPOLUÁT, Ă, nepoluaţi, te, adj. 1. (Despre aer, ape, mediu de viaţă) Care nu este poluat. 2. fig. Care nu este corupt, viciat. [pr.: lu at] – Ne + poluat (după fr. non pollué). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  nepoluát adj. m …   Dicționar Român

  • suprapoluat — SUPRAPOLUÁT, Ă, suprapoluaţi, te, adj. (Despre oraşe, regiuni etc.) Foarte poluat. [pr.: lu at] – Supra + poluat. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  suprapoluát adj. → poluat Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • alterat — ALTERÁT, Ă, alteraţi, te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – v. altera …   Dicționar Român

  • autoepuraţie — autoepuráţie s. f. (sil. a u , ţi e), art. autoepuráţia (sil. ţi a), g. d. art. autoepuráţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AUTOEPURÁŢIE s.f. Purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafaţă,… …   Dicționar Român

  • neviciat — NEVICIÁT, Ă, neviciaţi, te, adj. Care nu este viciat, poluat. ♦ fig. Care nu este corupt, vicios. [pr.: ci at] – Ne + viciat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEVICIÁT adj. v. curat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • sapro — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia putred , putrezire . [< fr., it. sapro , cf. gr. sapros]. Trimis de LauraGellner, 27.08.2005. Sursa: DN  SAPRO elem. putrefacţie, putred , poluat . (< fr. sapro , cf. gr. sapros, putred) …   Dicționar Român

  • stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… …   Dicționar Român

  • stătut — STĂTÚT, Ă, stătuţi, te, adj. 1. Care nu mai este proaspăt (şi a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat… …   Dicționar Român

  • viciat — VICIÁT, Ă, viciaţi, te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respiraţie; stricat, infectat, alterat. ♦ fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziţii, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [pr.: ci at. –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”