- polua
- POLUÁ, poluez, vb. I. tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viaţă să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale, a gazelor de eşapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ refl. (Despre aer, ape, mediul de viaţă) A deveni nociv, a se vicia. [pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98A polua ≠ a depolua, a epura, a purificaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePOLUÁ vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a polua.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepoluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. poluéz, 3 sg. şi pl. polueáză, 1 pl. poluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. poluéze (sil. -lu-e-); ger. poluând (sil. -lu-ând)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POLU//Á poluaéz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A infecta cu impurităţi dăunătoare; a murdări făcând nociv; a vicia. /<fr. polluerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (fig.) A perverti, a murdări, a întina. [pron. -lu-a. / < fr. polluer, cf. lat. polluere].Trimis de LauraGellner, 27.07.2005. Sursa: DNPOLUÁ vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanţe novice. 2. (fig.) a profana, a murdări. (< fr. polluer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.