poliţist

POLIŢÍST, -Ă, poliţişti, -ste s.m., adj. 1. s.m. Agent de poliţie (1), funcţionar de poliţie. 2. adj. Poliţienesc. ♢ Roman (sau film) poliţist = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale mai mult sau mai puţin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui poliţist sau a unui detectiv. 3. adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliţie şi pe jandarmerie şi îşi exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



POLIŢÍST adj. v. poliţienesc.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



POLIŢÍST s. poliţai, (înv. şi reg.) poliţar, (înv.) poliţmaistru, (arg.) sticlete.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



poliţíst s. m., adj. m., pl. poliţíşti; f. sg. poliţístă, pl. poliţíste

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLIŢÍ//ST¹ poliţiststă (poliţistşti, poliţistste) 1) v. POLIŢIENESC. 2) (despre state şi forme de guvernământ) Care îşi exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliţie. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfăşoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLIŢÍ//ST² poliţiststă (poliţistşti, poliţistste) m. şi f. Funcţionar la poliţie; agent la poliţie. /<germ. Polizist

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLIŢIST I. s. m. agent, funcţionar de poliţie (1). II. adj. 2. de poliţie, poliţienesc. 2. care îşi exercită puterea cu sprijinul poliţiei. o roman (sau film) poliţist = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN