- copoi
- COPÓI, copoi, s.m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmăreşte vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine poliţist folosit în urmărit. 2. (arg.) Nume dat agenţilor de poliţie. – cf. magh. k o p ó.Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX '98COPÓI s. v. agent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecopói s. m., pl. copói, art. copóiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOPÓI copoi m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, care urmăreşte vânatul după miros. 2) Câine din această rasă. 3) Câine poliţist folosit la urmărirea infractorilor. 4) depr. Agent de poliţie. /ung. kopóTrimis de siveco, 29.11.2005. Sursa: NODEXcopói (copói), s.m. – 1. Cîine poliţist, cîine de vînătoare. – 2. Poliţist, spion. – var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s.f. (căţea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoieşte, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.