polcóvnic — s. m., pl. polcóvnici … Romanian orthography
polcovnicesc — POLCOVNICÉSC, EÁSCĂ, polcovniceşti, adj. (înv.) Care aparţine polcovnicului, privitor la polcovnic; aflat sub comanda unui polcovnic. – Polcovnic + suf. esc. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 polcovnicésc adj. m., f.… … Dicționar Român
polcovnicie — POLCOVNICÍE s.f. (înv.) Funcţia de polcovnic, autoritatea reprezentată printr un polcovnic. – Polcovnic + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 polcovnicíe s. f., art. polcovnicía, g. d. polcovnicíi, art. polcovnicíei Trimis… … Dicționar Român
colonel — COLONÉL2 s.n. Corp de literă de şapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COLONÉL s. (mil.) (înv.) oberst, oberşter, polcovnic. (colonelul comandă de obicei un regiment.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
polcovnicat — polcovnicát, polcovnicáturi, s.n. (înv.) funcţia de polcovnic (v.); polcovnicie. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
pâlc — PÂLC, pâlcuri, s.n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. de , care arată felul, componenţa) Grup mic şi neorganizat de oameni: p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ♢ loc. adv. În pâlcuri sau… … Dicționar Român
seimen — SEIMÉN, seimeni, s.m. (În sec. XVII XVIII, în Ţara Românească şi în Moldova) Soldat din corpul de ostaşi mercenari pedeştri înarmaţi cu sâneţe, a căror atribuţie era paza curţii domneşti. [var.: siimén, simén s.m.] – Din tc. seğmen. Trimis de… … Dicționar Român
