polarizaţie

polarizaţie
POLARIZÁŢIE, polarizaţii, s.f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ♢ Polarizaţie electrică = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care posedă cel puţin doi poli electrici (plus şi minus). Polarizaţia luminii = stare a unui fascicul luminos în care toate radiaţiile electromagnetice componente au aceeaşi direcţie de oscilaţie. Polarizaţie cromatică = ansamblul figurilor de interferenţă, colorate viu, obţinute la cercetarea în lumină polarizată a unui cristal birefringent cu ajutorul unui polariscop. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizaţie a unui corp sau a unui mediu. – Din fr. polarisation.
Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98

POLARIZÁŢIE s. v. polarizare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

polarizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. polarizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. polarizáţiei; pl. polarizáţii, art. polarizáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLARIZÁŢI//E polarizaţiei f. 1) v. A POLARIZA şi A SE POLARIZA. 2) Stare a unui corp înzestrat cu polaritate. /<fr. polarisation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POLARIZÁŢIE s.f. (fiz.) Polarizare. [gen. -iei, var. polarizaţiune s.f. / cf. fr. polarisation].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DN

POLARIZÁŢIE s. f. stare a unui corp care prezintă polaritate (1); polarizare. ♢ stare a unui mediu ale cărui proprietăţi sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. o ă luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea şi de efectele luminii polarizate. (< fr. polarisation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • polarizáţie — s. f. (sil. ţi e), art. polarizáţia (sil. ţi a), g. d. art. polarizáţiei; pl. polarizáţii, art. polarizáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… …   Dicționar Român

  • electret — ELECTRÉT, electreţi, s.m. Material care prezintă polarizaţie electrică permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat. – Din fr. électret. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  electrét s. m., pl. electréţi Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • ortoscop — ortoscóp s. n., pl. ortoscoápe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ORTOSCÓP s.n. Aparat de polarizaţie pentru observarea cu precădere a intersecţiilor de cristal în lumina polarizată. [< germ. Orthoskop]. Trimis de… …   Dicționar Român

  • remanenţă — REMANÉNŢĂ, remanenţe, s.f. (în sintagmele) Remanenţă electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanenţă magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic… …   Dicționar Român

  • polariza — POLARIZÁ, polarizez, vb. I. 1. tranz. (fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracţie, birefringenţă etc. ♦ intranz. şi refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. tranz. fig. A aduna, a… …   Dicționar Român

  • polarizaţiune — POLARIZAŢIÚNE s.f. v. polarizaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”