- polariza
- POLARIZÁ, polarizez, vb. I. 1. tranz. (fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracţie, birefringenţă etc. ♦ intranz. şi refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. tranz. fig. A aduna, a strânge, a concentra în jurul său. 3. refl. (fil.) A da naştere unei polarităţi (3), a forma extreme opuse care se condiţionează reciproc. – Din fr. polariser.Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98A polariza ≠ a depolarizaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePOLARIZÁ vb. v. concentra.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepolarizá vb., ind. prez. 1 sg. polarizéz, 3 sg. şi pl. polarizeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POLARIZ//Á polarizaéz 1. tranz. 1) A face să se polarizeze. 2) fig. A strânge în jurul său. polariza masele. 2. intranz. A căpăta proprietatea de a avea poli (electrici sau magnetici). /<fr. polariser, germ. polarisierenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE POLARIZ//Á pers. 3 se polarizaeáză intranz. şi fig. fiz. A forma extreme opuse care se condiţionează reciproc. Atitudinile s-au polarizaat. /<fr. polariser, germ. polarisierenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLARIZÁ vb. I. tr. A produce polarizare. ♦ (fig.) A aduna, a concentra. [< fr. polariser, cf. gr. polos – axă, pivot].Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DNPOLARIZÁ vb. 1. tr. a face ca un corp să capete poli; a aduce în stare de polarizaţie. ♢ a transforma lumina naturală în lumină polarizată. II. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra. III. refl. a da naştere unei polarităţi (2). (< fr. polariser)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.