Dicționar Român. 2013.
podeci — PODÉCI s. v. poduleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
podeţ — PODÉŢ, podeţe, s.n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleţ, podişcă (1), poduţ2, podiş (2), podişor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, aşezat peste şanţul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podişcă (1). – Pod + suf … Dicționar Român
podiş — PODÍŞ, podişuri, s.n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată şi străbătută de văi prelungi. 2. (reg.) Podeţ. – Pod + suf. iş. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 PODÍŞ … Dicționar Român
podişor — PODIŞÓR, podişoare, s.n. (înv. şi reg.) Podeţ. ♦ (reg.) Dulap sau stelaj pentru vase, acte etc. – Pod + suf. işor. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 PODIŞÓR s. v. pod, poduleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
podiţ — PODÍŢ s. v. poduleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
podurel — PODURÉL, podurele, s.n. (Rar) Podeţ. – Pod + suf. urel. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 PODURÉL s. v. poduleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime podurél s. n., pl. poduréle … Dicționar Român
poduţ — PODÚŢ1, poduţi, s.m. (iht.) Scobar. – Din magh. paduc. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 PODÚŢ2, poduţuri, s.n. Podeţ. – Pod + suf. uţ. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 PODÚŢ s … Dicționar Român
