pocânzeu

pocânzeu: POCÂNZÉU, pocânzei, s.m. (reg.) Persoană care are anumite atribuţii în timpul unei nunţi ţărăneşti; vornicel. – et. nec.

Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98

POCÂNZÉU s. v. colăcar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pocânzéu s. m., art. pocânzéul; pl. pocânzéi, art. pocânzéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pocânzéu, pocânzéi, s.m. (reg.) ghiocel.

Trimis de blaurb, 04.10.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

colăcar — COLĂCÁR, colăcari, s.m. (pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoţesc (călare) alaiul nunţii şi care rostesc la masă oraţia de nuntă. [var. colăcér s.m.] – Colac + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLĂCÁR s. (reg.) brudaş … Dicționar Român
pocânzel — pocânzél, (pocânzéu), pocânzéi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii şi rudeniile ginerelui. 2. persoană cu anumite atribuţii la o nuntă ţărănească; vornicel. 3. părinţii mirelui şi miresei. 4. rudă a miresei trimisă cu daruri la ginere. 5.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias