pocânzel

pocânzél, (pocânzéu), pocânzéi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii şi rudeniile ginerelui. 2. persoană cu anumite atribuţii la o nuntă ţărănească; vornicel. 3. părinţii mirelui şi miresei. 4. rudă a miresei trimisă cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntaş. 7. peţitor. 8. sol călare trimis de o autoritate cu ordine şi ştiri într-o comună. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la ţară în casa mirilor, a doua zi de nuntă.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR



pocînzél (-éi), s.m. – Însoţitor al mirelui la nunţile ţărăneşti, trebuie să poarte darurile şi să ajute la mutarea miresei. – var. pocînzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος "trimis", cf. v. rus. poklisarĭ "trimis". Nu se foloseşte în Mold.

Trimis de blaurb, 20.08.2008. Sursa: DER