plutui

plutui
PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. tranz. A supune pieile tăbăcite unei operaţii de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi şi a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
Trimis de oprocopiuc, 25.03.2004. Sursa: DEX '98

plutuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutuiésc, imperf. 3 sg. plutuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plutuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PLUTU//Í plutuiiésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operaţiei de finisare pentru a le micşora şi a le imprima un desen. /plută + suf. plutuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • plutuire — PLUTUÍRE, plutuiri, s.f. Acţiunea de a plutui şi rezultatul ei; plutuit. – v. plutui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PLUTUÍRE s. plutuit. (plutuire pieilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  plutuíre s. f., g. d …   Dicționar Român

  • plutuit — PLUTUÍT s.n. Plutuire. – v. plutui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PLUTUÍT s. v. plutuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  plutuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”