- plutuire
- PLUTUÍRE, plutuiri, s.f. Acţiunea de a plutui şi rezultatul ei; plutuit. – v. plutui.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PLUTUÍRE s. plutuit. (plutuire pieilor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplutuíre s. f., g.-d. art. plutuírii; pl. plutuíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.