hidroplana — HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafaţa apei. – Din fr. hydroplaner. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hidroplaná vb., ind. prez. 3 sg … Dicționar Român
floe — s.n. Gheaţă care acoperă parţial mările nordice, plutind în blocuri. [< fr., engl. floe]. Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN FLÓE FLO/ s. n. gheaţă care acoperă parţial mările nordice, plutind în blocuri. (< fr., engl. floë)… … Dicționar Român
flotor — FLOTÓR, flotoare, s.n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafaţa apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susţină la suprafaţă corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive… … Dicționar Român
funigel — FUNIGÉL, funigei, s.m. (De obicei la plural) Fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă. – et. nec. Trimis de baron, 24.01.2003. Sursa: DEX 98 FUNIGÉL s. v. păducel. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
pelagic — PELÁGIC, Ă, pelagici, ce, adj. 1. (În sintagma) Zonă pelagică = totalitatea apelor din lacuri, mări şi oceane situate deasupra zonelor de fund (începând de la adâncimea de circa 200 m). ♦ Care se referă la zona definită mai sus, care aparţine… … Dicționar Român
plancton — PLANCTÓN, planctonuri, s.n. Totalitatea organismelor vegetale şi animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m şi care constituie hrana peştilor şi a altor animale acvatice. ♢ Plancton atmosferic = ansamblul… … Dicționar Român
plutitor — PLUTITÓR, OÁRE, plutitori, oare, adj., s.n., s.f. 1. adj. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă… … Dicționar Român
plută — PLÚTĂ2, plute, s.f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă şi îngustă; plutaş2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic şi mai uşor decât … Dicționar Român
stea — STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii =… … Dicționar Român
