funigel

FUNIGÉL, funigei, s.m. (De obicei la plural) Fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă. – et. nec.

Trimis de baron, 24.01.2003. Sursa: DEX '98



FUNIGÉL s. v. păducel.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



funigél s. m., pl. funigéi, art. funigéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FUNIGÉ//L funigeli m. mai ales la pl. Fir de păianjen care pluteşte în aer în zilele senine de toamnă. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



funigél (funigéi), s.m. – 1. Fir de pînză de păianjen care pluteşte liber în aer. – 2. Piesă de la războiul de ţesut pe care se întind firele. lat. *fŭnicĕllus, dim. de la fŭnis "funie". Semantismul primei accepţii se explică, întrucît este vorba de fire (cf. numele său francez, fil de la Vierge sau filandre). După ipoteza lui Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Puşcariu 674; DAR; şi Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fŭlĭgĕlla, dim. de la fŭlῑgo "funingine", care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al dolilea sens, rar, apare numai în dicţionarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furnigă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER