pleşcui

pleşcui: PLEŞCUÍ, pleşcuiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A umbla după chilipir, după câştig fără muncă. – Pleaşcă + suf. -ui.

Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

PLEŞCUÍ vb. v. jefui, prăda.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pleşcuí vb., ind. prez. 1 sg. şl 3 pl. pleşcuiésc, imperf. 3 sg. pleşcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pleşcuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужна курсовая?

pleşcuit — PLEŞCUÍT s.n. (reg.) Faptul de a pleşcui; chilipir. – v. pleşcui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pleşcuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
jefui — JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantităţi mari (făcând uz de violenţă); a săvârşi un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forţă sau prin înşelăciune; a jecmăni. [var.:… … Dicționar Român
pleaşcă — PLEÁŞCĂ s.f. 1. Câştig neaşteptat (de obicei nemeritat) obţinut fără muncă; chilipir. ♢ loc. adv. De (sau pe) pleaşcă = de pomană, fără bani. 2. (înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziţie. – Din bg., scr. pljačka. Trimis de oprocopiuc, 23 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias