pleşcuit

PLEŞCUÍT s.n. (reg.) Faptul de a pleşcui; chilipir. – v. pleşcui.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



pleşcuít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic