plectru

plectru
PLÉCTRU, plectre, s.n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.
Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98

PLÉCTRU s. (muz.) pană. (plectru folosit la chitară.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLÉCTR//U plectrue f. Placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibraţie coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.). /<fr. pléctre, lat. plectrum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuţită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].
Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN

PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeş sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în …   Dicționar Român

  • plettro — plèt·tro s.m. 1a. TS mus. nell antica Grecia, piccola verga uncinata di legno, osso o metallo, usata per pizzicare le corde della cetra o della lira 1b. CO TS mus. piccola lamina spec. di tartaruga, celluloide, osso, avorio e sim., di forma ovale …   Dizionario italiano

  • liră — LÍRĂ1, lire, s.f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr o cutie de rezonanţă, două braţe în formă de coarne şi mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ fig. Simbol al talentului poetic …   Dicționar Român

  • mandolină — MANDOLÍNĂ, mandoline, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr o cutie de rezonanţă boltită şi din patru coarde metalice duble, care se pun în vibraţie prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. cf. it. m a n d o l …   Dicționar Român

  • tambură — TAMBÚRĂ, tambure, s.f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  tambúră (mandolină) s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • ţiteră — ŢÍTERĂ, ţitere, s.f. Instrument muzical compus dintr o cutie de rezonanţă cu coarde de metal, puse în vibraţie prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ţíteră… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”