- tambură
- TAMBÚRĂ, tambure, s.f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX '98tambúră (mandolină) s. f., g.-d. art. tambúrei; pl. tambúreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTAMBÚR//Ă tamburăe f. (în Orient) Instrument muzical asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung, prevăzut cu trei coarde metalice duble, care produc sunete fiind atinse cu un plectru. /<ngr. tampúras, turc. tamburaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTAMBÚRĂ s.f. Mandolină cu gâtul lung şi cu coardele de metal, obişnuită la popoarele arabo (arab)-persane. [< fr. tambourah].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNtambúră (-re), s.f. – Lăută. – var. tambur. Mr. tămbără, megl. tambură. tc. (per.) tambur (Şeineanu, II, 347; Lokotsch 2015; Ronzevalle 67), cf. ngr. ταμπουρᾶς, bg., sb. tambura, it. tamburo, fr. tambour, sp. atambor. – Der. tamburină, s.f., din fr. tambourin; tambur, s.n., din it. tamburo; tambur-major, s.m., din fr. tambour major.Trimis de blaurb, 20.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.