- audiţie
- AUDÍŢIE, audiţii, s.f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ♢ loc. adj. şi adv. În primă audiţie = (care se execută) pentru prima dată în faţa publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simţul auditiv. 3. (rad.) Recepţionare de semnale audio. [Pr: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.Trimis de ana_zecheru, 08.07.2002. Sursa: DEX '98AUDIŢIE COLORÁTĂ s. (psih.) sinopsie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeaudíţie s. f. (sil. a-u-,-ţi-e), art. audíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. audíţiei; pl. audíţii, art. audíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUDÍŢI//E audiţiei f. Ascultare a unei bucăţi muzicale. ♢ Primă audiţie prezentare a unei bucăţi muzicale pentru prima dată în public. [G.-D. audiţiei; Sil. a-u-di-ţi-e] /<lat. auditio, audiţieonis, fr. auditionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUDÍŢIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ♢ A executa (o bucată muzicală) în primă audiţie = a cânta (o bucată) pentru prima dată în faţa publicului. [gen. -iei, var. audiţiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAUDÍŢIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simţului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. o în primă audiţie = (despre executarea unei compoziţii muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepţionare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.