- bruia
- BRUIÁ, bruiez, vb. I. tranz. A perturba recepţia unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. şi pl. bruiáză, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. şi pl. bruiézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BRU//IÁ bruiaiéz tranz. (recepţia unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouillerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepţionarea undelor electromagnetice. [pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBRUIÁ vb. tr. a perturba o audiţie radiofonică. (< fr. brouiller)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.