bruiaj

BRUIÁJ s.n. Faptul de a bruia. [pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (bruiajul unui post de radio.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bruiáj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRUIÁJ s.n. Perturbare a audiţiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [cf. fr. brouillage].

Trimis de LauraGellner, 22.11.2004. Sursa: DN



BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepţiei undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeaşi frecvenţă. (< fr. brouillage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN