debruia

debruiá vb., ind. prez.3 sg. debruiáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franţuzism) A ieşi din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [pron. -bru-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEBRUIÁ vb. tr., refl. 1. a ieşi din încurcătură; a (se) descurca. 2. a înlătura un bruiaj. (< fr. débrouiller)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN