- plantator
- PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viţei de vie etc.; săditor. 2. s.m. Proprietar al unei plantaţii. 3. s.f. Maşină care serveşte la plantarea diverselor plante de cultură; maşină de plantat. 4. s.n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuţit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieţilor, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PLANTATÓR s. 1. săditor, (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca plantator.) 2. (tehn.) săditor. (plantatorul este o unealtă agricolă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplantatór (persoană) s. m., pl. plantatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficplantatór (unealtă) s. n., pl. plantatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLANTAT//ÓR1 plantatoroáre n. Unealtă în formă de ţăruş cu care se fac gropi pentru sădit (răsadurile, puieţii etc.); săditor. /a planta + suf. plantatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLANTAT//ÓR2 plantatoroáre (plantatoróri, plantatoroáre) m. şi f. 1) Lucrător specializat în plantarea răsadurilor şi a puieţilor; săditor. 2) Proprietar al unei plantaţii. /a planta + suf. plantatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLANTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Cel care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viţei de vie etc. 2. Proprietar al unei plantaţii (2). [cf. fr. planteur].Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DNPLANTATÓR s.n. Unealtă în formă de hârleţ folosită la facerea gropilor în care se introduc puieţii. [cf. fr. planteur].Trimis de LauraGellner, 06.02.2007. Sursa: DNPLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viţei de vie etc. 2. proprietar al unei plantaţii (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieţii. ♢ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. maşină de plantat. (< planta + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.