- săditor
- SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s.n. 1. adj. (Adesea substantivat) Care sădeşte. 2. adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. s.n. Băţ cu care se fac găuri în pământ când se sădeşte. – Sădi + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂDITÓR s. 1. v. plantator. 2. (tehn.) plantator. (săditorul este o unealtă agricolă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesăditór adj. m., (persoană) s. m., pl. săditóri; f. sg. şi pl. săditoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsăditór (instrument) s. n., pl. săditoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂDIT//ÓR1 săditoroáre (săditoróri, săditoroáre) şi substantival Care sădeşte; care plantează. /a sădiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSĂDIT//ÓR2 săditoroáre n. Unealtă în formă de ţăruş, cu care se fac gropiţe la sădit; plantator. /a sădi + suf. săditortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.