piţigăia

PIŢIGĂIÁ, piţigăiez, vb. I. tranz. A-şi subţia, a-şi ascuţi vocea. ♦ refl. A vorbi cu glas subţire, ascuţit. [pr.: -gă-ia. – var.: piţigăí vb. IV] – Din piţigăiat (derivat regresiv).

Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98



PIŢIGĂIÁ vb. a ascuţi, a subţia, (reg.) a piţigărni. (Îşi piţigăia glasul.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



piţigăiá vb., ind. prez. 1 sg. piţigăiéz, 3 sg. şi pl. piţigăiáză, 1 pl. piţigăiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. piţigăiéze; ger. piţigăínd

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PIŢIGĂ//IÁ piţigăiaiéz tranz. (vocea) A face să fie mai ascuţit; a subţia. /Din piţigăit

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE PIŢIGĂ//IÁ mă piţigăiaiéz intranz. A vorbi cu glas subţire, ascuţit. /Din piţigăit

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX