pizmătăreţ — PIZMĂTĂRÉŢ, EÁŢĂ, pizmătăreţi, e, adj. (Rar) Pizmaş. – Pizmătar (înv. pizmaş < ngr.) + suf. ăreţ. Trimis de oprocopiuc, 20.03.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
pizmaş — PIZMÁŞ, Ă, pizmaşi, e, s.m. şi f., adj. (pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, duşmănos, vrăjmaş, pizmuitor, pizmătareţ, pizmătăreţ, pizmăreţ. 2. adj. (Despre… … Dicționar Român
duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… … Dicționar Român
duşmănos — DUŞMĂNÓS, OÁSĂ, duşmănoşi, oase, adj. Plin de duşmănie, de ură; ostil, răuvoitor, duşmănesc. – Duşman + suf. os. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmănos ≠ prietenos Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DUŞMĂNÓS adj. 1.… … Dicționar Român
invidios — INVIDIÓS, OÁSĂ, invidioşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaş. 2. s.m. şi f. Om invidios (1). [pr.: di os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus … Dicționar Român
pizmă — PÍZMĂ, pizme, s.f. (pop.) Ciudă, necaz, nemulţumire; p. ext. ură, duşmănie; (sens curent) invidie. ♢ loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ♢ expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a… … Dicționar Român
