pişător — pişătór, pişătoáre, adj. (pop.) pişăcios. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
copeneaţă — copeneáţă, copenéţe, s.f. (reg.) 1. cutie. 2. piuliţă scobită din lemn în care se mărunţeşte sarea şi piperul; pisător, măjeriu. 3. pisător pentru grăunţe. Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pilug — PILÚG, piluge, s.n. (reg.) Pisălog (1). ♢ expr. (fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [var.: chilúg s.n.] – cf. p i u ă. Trimis de oprocopiuc, 13.07.2006. Sursa: DEX 98 PILÚG s … Dicționar Român
pisălog — PISĂLÓG, OÁGĂ, pisălogi, oage s.n., adj. 1. s.n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliţă sau în piuă; pilug. 2. adj. (fam.; adesea… … Dicționar Român
pişăcios — pişăciós, pişăcioásă, adj. (pop.; mai ales despre copii) care se urinează mult (în pat); pişător, pişolcoş, pişălcios. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român