- pilota
- PILOTÁ, pilotez, vb. I. 1. tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, a aeronavă, o locomotivă etc. ♦ fig. A conduce, a îndruma. 2. intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-şi încetini mersul (din cauza nesiguranţei parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98pilotá vb., ind. prez. 1 sg. pilotéz, 3 sg. şi pl. piloteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PILOT//Á pilotaéz 1. tranz. 1) (nave, maşini de curse etc.) A conduce în calitate de pilot. 2) fig. (persoane) A orienta în direcţia necesară (în calitate de ghid); a ghida; a călăuzi; a îndruma; a îndrepta. 2. intranz. (despre nave, locomotive etc.) A încetini mersul din cauza unor obstacole sau a necunoaşterii traseului. /<fr. piloterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPILOTÁ vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauţie, datorită greutăţilor, nesiguranţei drumului. [< fr. piloter].Trimis de LauraGellner, 31.01.2007. Sursa: DNPILOTÁ vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o maşină etc. ca pilot1. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiţii speciale. ♢ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ♢ (fig.; despre o ştiinţă) a orienta o disciplină prin noţiunile şi metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauţie, datorită nesiguranţei drumului. (< fr. piloter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.