- pilotaj
- PILOTÁJ, pilotaje, s.n. 1. Faptul de a conduce o navă, o aeronavă, o locomotivă în calitate de pilot1; pilotare; ştiinţa şi tehnica acestei conduceri. 2. Încetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor condiţii speciale (porţiuni periculoase ale traseului, intrări în porturi, vizibilitate scăzută etc.). – Din fr. pilotage.Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98PILOTÁJ s. v. pilotare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepilotáj s. n., pl. pilotájeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPILOTÁJ pilotaje n. 1) v. A PILOTA. 2) Tehnica şi iscusinţa de a conduce nave. /<fr. pilotageTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPILOTÁJ1 s.n. 1. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o (aero)navă, o locomotivă etc.; pilotare. 2. Încetinire a mersului unui tren sau al unei nave din cauza nesiguranţei parcursului. [< fr. pilotage].Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DNPILOTÁJ2 s.n. Construcţie hidrotehnică alcătuită din piloţi2 bătuţi în albia unui curs de apă flotabil, servind la dirijarea plutitului liber. [< fr. pilotage].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPILOTÁJ1 s. n. 1. ştiinţa şi tehnica de a pilota (I, 1); pilotare. 2. încetinire a mersului unui tren sau unei nave din cauza nesiguranţei parcursului. (< fr. pilotage)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPILOTÁJ2 s. n. construcţie hidrotehnică din piloţi2 bătuţi în albia unui curs de apă flotabil, pentru dirijarea plutitului liber. (< fr. pilotage)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.