pilitură

pilitură
PILITÚRĂ, pilituri, s.f. Ceea ce se desprinde dintr-o piesă în urma pilirii. – Pili1 + suf. -tură.
Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98

PILITÚRĂ s. (înv.) răsură. (pilitură de oţel.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

pilitúră s. f., g.-d. art. pilitúrii; pl. pilitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PILITÚR//Ă piliturăi f. Deşeu constând din aşchii şi praf metalic, obţinut din pilire. /a pili + suf. piliturătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • pilitúrã — s. f., g. d. art. pilitúrii; pl. pilitúri …   Romanian orthography

  • pilă — PÍLĂ2, pile, s.f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduşi într un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalaţii care… …   Dicționar Român

  • priboi — PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX 98  PRIBÓI s. I. (tehn.) dorn, (reg.) duşlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (priboi pentru… …   Dicționar Român

  • rumega — RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranz. A mesteca ceva în gură; (depr (depreciativ).; despre oameni) a mânca mult şi încet. 3. tranz. fig. A medita pe… …   Dicționar Român

  • răsură — RĂSÚRĂ1, răsuri, s.f. (Rar) Răzătură. – Ras2 + suf. ură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSÚRĂ2, răsuri, s.f. 1. (bot.) Măceş. 2. (entom.) Larvă de efemeră. – et. nec. Trimis de Laura …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”