priboi

PRIBOͲ, priboiesc, vb. IV. tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul¹ (1). – Din priboi¹.

Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX '98



PRIBÓI s. I. (tehn.) dorn, (reg.) duşlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (priboi pentru perforarea unei piese metalice.) II. (bot.; Geranium macrorrhizum) (reg.) bănat, bribor, cumătră, muşcată, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sântei-Mării, talpa-gâştii.

Trimis de siveco, 25.12.2006. Sursa: Sinonime



PRIBÓI s. v. pălăria-cucului.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



pribói s. n., pl. priboáie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



priboí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. priboiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRIB//ÓI¹ priboioáie n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori mari, roşii (rar albe), folosită în scopuri medicinale şi decorative. /<sb. priboj

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PRIBÓ//I² priboiiuri n. Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel uşor, ascuţită la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A PRIBO//Í priboiiésc tranz. (materiale) A găuri cu priboiul. /Din priboi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



priboí², priboiésc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ţinti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



pribói¹, priboáie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. băţ de bătut icrele de peşte. 3. plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roşii şi albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. 5. (reg.) unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului sau pentru introducerea stâlpilor gardului. 6. pană pentru despicat lemnele. 7. piron gros şi scurt bătut în buştean, pentru a fi cărat. 8. ciur din sârmă pentru curăţatul de pieliţă al icrelor de morun. 9. (reg.) soluţie de pilitură de sulfat de cupru dizolvată în apă, folosită pentru vindecarea fracturilor. 10. (înv. şi reg.) coastă foarte înclinată; deal noroios. 11. (reg.) stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri; priboină.

Trimis de blaurb, 26.10.2006. Sursa: DAR



pribói (priboáie), s.m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziş, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (s.m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – var. briboi. sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER