pierzător

pierzător
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (înv. şi pop.) Care nimiceşte, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.
Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98

pierzătór adj. m., pl. pierzătóri; f. sg. şi pl. pierzătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. şi pop.) 1. care nimiceşte, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaş. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă şi la pierderea vieţii veşnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale şi religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • compromiţător — COMPROMIŢĂTÓR, OÁRE, compromiţători, oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  COMPROMIŢĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.)… …   Dicționar Român

  • distrugător — DISTRUGĂTÓR, OÁRE, distrugători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. s.n. Navă de luptă de tonaj mediu şi cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete şi torpile; contratorpilor. –… …   Dicționar Român

  • dăunător — DĂUNĂTÓR, OÁRE, dăunători, oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinţă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [pr.: dă u ] – Dăuna + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… …   Dicționar Român

  • pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… …   Dicționar Român

  • stricător — STRICĂTÓR, OÁRE, stricători, oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, perverteşte. – Strica + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICĂTÓR adj. dăunător …   Dicționar Român

  • ucigător — UCIGĂTÓR, OÁRE, ucigători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [var.: (rar) ucizătór, oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. a lui ucide) + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  U …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”