- piastru
- PIÁSTRU, piaştri, s.m. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului şi care a circulat şi în ţările române. [pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre.Trimis de ana_zecheru, 16.03.2004. Sursa: DEX '98piástru s. m. (sil. pi-as-), art. piástrul; pl. piáştri, art. piáştriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIÁ//STRU piastruştri m. Monedă turcească de argint cu valoare variabilă, care a circulat şi în ţările române. [Sil. pi-as-] /<germ. Piaster, fr. piastreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPIÁSTRU s.m. piastru ♦ Monedă divizionară în Libia (în trecut, a suta parte dintr-o liră), Sudan (a suta parte dintr-o liră, respectiv a mia parte dintr-un dinar), Egipt, Liban şi Siria (a suta parte dintr-o liră). (cf. fr. piastre, it. piastra = placă subţire de metal < lat. emplastra, emplastrum = pansament) [şi AHDEL, MW]Trimis de tavi, 25.04.2005. Sursa: MDNpiástru, piáştri, s.m. (înv.) 1. monedă turcească de argint, care a circulat şi în Ţările Române. 2. leu vechi.Trimis de blaurb, 18.09.2006. Sursa: DARPIÁSTRU s.m. Monedă de argint de diferite valori, întrebuinţată odinioară în unele ţări (Turcia, Ţările Române, Ungaria). ♦ Monedă divizionară în diverse ţări din Orientul Apropiat (Siria, Sudan etc.), valorând a suta parte dintr-o liră. [pron. pi-as-, pl. -ştri. / < it. piastra, cf. fr. piastre].Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DNpiástru (piáştri), s.m. – Monedă turcească. Valoarea lui iniţială de 6 drahme a fost redusă la 5 şi jumătate de Mahomed al II-lea, la 5 de Mustafa, la 4 şi jumătate de Abdul Hamid şi la 4 de Selim al III-lea; valorează 40 de parale sau 120 de aspri. ngr. πιάστρα.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
