- leu
- LEU2, lei, s.m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc1. – Din leu1 (cu sensul după tc. arslanly).Trimis de romac, 27.04.2004. Sursa: DEX '98COADA-LÉULUI s. v. talpa-gâştei.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeLEU s. 1. (zool.; Pantheraleo) (turcism înv.) aslan. 2. (zool.) leu-de-mare (Otarta byronia) = otarie. 3. (astron.; art.) (pop.) calul (art.) gavădul (art).Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeLEU s. (fam.) franc. (N-am un leu!)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeLEU-DE-MÁRE s. (zool.; Otaria byronia) otarie.Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonimeleu (mamifer; monedă) s. m., art. léul; pl. lei, art. léiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficléul-furnícilor (insectă) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEU1 lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blană de culoare gălbuie şi coamă bogată, care trăieşte în Africa. ♢ leu-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic şi viteaz. Partea leului partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărţeala unui bun, pe care şi-o însuşeşte cel mai puternic dintre părtaşi. 2) fig. Om puternic şi curajos. ♢ Pui de leu om tânăr, voinic şi viteaz. 3) art. Constelaţie zodiacală. 4): leu-de-mare mamifer carnivor adaptat la viaţa de mare. leul-furnicilor insectă asemănătoare cu libelula, care se hrăneşte, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEU2 lei m. Unitate a sistemului monetar în România şi Republica Moldova, egală cu o sută de bani. [Monosilabic] /Din leu ITrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXléu (léi), s.m. – 1. Animal. – 2. Monedă romînească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Puşcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporem › iepure). Nu e sigur, aşa cum consideră Diculescu şi Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puţin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traduce din tc. arslanli "leu" şi "piastru" (Tiktin). – Der. leoaie, s.f. (înv., leona) pe care Puşcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s.f.; leiţă, s.f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.