para

PARA¹- Element de compunere care înseamnă: a) "foarte", "tare", "puternic" şi serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive; b) (depr.) "mult", "prea numeros" şi serveşte la formarea unor substantive folosite la plural. – Din ngr. pará, fr. para-.

Trimis de valeriu, 21.05.2008. Sursa: DEX '98



PARA²- Element de compunere care înseamnă "apără", "contra" şi serveşte la formarea unor substantive. – Din fr. para-.

Trimis de valeriu, 21.05.2008. Sursa: DEX '98



PARÁ³, parale, s.f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat şi în ţările româneşti; (astăzi) ban de valoare mică. ♢ expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ p. gener. Monedă (metalică). 2. (fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ♢ expr. Parale bune = bani mulţi (fam.) A face parale = a fi valoros, de preţ. A şti câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privinţa caracterului, a meritelor sau a capacităţii cuiva. – Din tc. para.

Trimis de valeriu, 21.05.2008. Sursa: DEX '98



PARÁ⁴, parez, vb. I. tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ p. gener. A reuşi să evite, să facă faţă. – Din fr. parer.

Trimis de valeriu, 21.05.2008. Sursa: DEX '98



PARÁ s. v. ban.

Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Sinonime



PARÁ s. v. ban, monedă, piesă.

Trimis de siveco, 21.05.2008. Sursa: Sinonime



PARÁ vb. v. eschiva.

Trimis de siveco, 24.05.2008. Sursa: Sinonime



pará s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále

Trimis de siveco, 21.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



pará vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. şi pl. pareáză

Trimis de siveco, 21.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PARÁ parale f. 1) înv. Monedă măruntă egală cu a suta parte dintr-un leu. 2) înv. Monedă turcească de argint care a circulat şi în Ţara Moldovei. 3) Monedă divizionară iugoslavă egală cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neînsemnată. ♢ Nu face nici o para (chioară) sau nu face nici două parale (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costă nimic. A nu avea nici o para (sau leţcaie) chioară a nu avea nici un ban. A face pe cineva de două parale a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la pl. Bani în număr nedeterminat. ♢ Până într-o para până la ultimul ban. A lua pe cineva la trei parale a-i cere cuiva socoteală; a lua din scurt pe cineva. Face parale e de preţ; nu e lipsit de valoare. [art. paraua; G.-D. paralei] /<turc. para

Trimis de siveco, 21.05.2008. Sursa: NODEX



A PAR//Á paraéz tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer

Trimis de siveco, 21.05.2008. Sursa: NODEX



PARA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "în afara, pe lângă", "contra". \{< fr., it. para-, cf. gr. para – lângă, vecin].

Trimis de LauraGellner, 21.05.2008. Sursa: DN



PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (p. ext.) A face faţă, a evita. [< fr. parer].

Trimis de LauraGellner, 21.05.2008. Sursa: DN



PARA¹- elem. 1. "în afara, pe lângă", "contra". 2. (chim.) "derivat aromatic disubstituit". 3. "a apăra, a proteja". (< fr. para-, cf. gr. para, lângă)

Trimis de raduborza, 21.05.2008. Sursa: MDN



PARÁ² vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ♢ (p.ext.) a face faţă, a evita. (< fr. parer)

Trimis de raduborza, 21.05.2008. Sursa: MDN



pará (parále), s.f. – 1. Veche monedă divizionară turcă, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. Monedă divizionară rom., valorînd 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centimă. – 4. (pl.) Bani. – Mr., megl. pară. tc. para (Roesler 601; Şeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. părăleşte, adv. (în numerar); părălet, s.n. (bănet); părăleală, s.f. (extorcare, pagubă); părăli, vb. (a jecmăni); paralîc, s.n. (bănet; mărunţiş); părăluţă, s.f. (centimă, ban; bănuş, Bellis perennis).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



pára- pref. – Subliniază ideea de repetiţie obositoare: legi, paralegi (Jipescu); leşinuri, paraleşinuri (Stăncescu). ngr. πάρα "mai mult". Nu se foloseşte decît în repetarea cuvîntului simplu, ca în cazurile citate.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER