- par
- PAR1, pari, s.m. 1. Bucată de lemn lungă şi (relativ) groasă, de obicei ascuţită, folosită mai ales ca element de susţinere, de fixare etc. în diferite construcţii sau ca pârghie, ca ciomag etc. ♢ Loc adv. Cu parul = cu forţa, silit. ♢ expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acţioneze etc. Parcă mi-a (sau ţi-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neaşteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ♢ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – lat. palus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98Par ≠ imparTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliţă, pătăchie, prăştinaş, prăştină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palţău, (înv.) şiric. (L-a lovit cu un par.) 2. parmac, (înv. şi pop.) pociumb, (pop.) şarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) şaranţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenap. (par la un gard.) 3. v. stâlp.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepar adj. m., pl. pari; f. sg. páră, pl. páreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpar s. m., pl. pariTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPAR1 pari m. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuţită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susţinere. ♢ A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) par v. FUNIE. 2) Băţ gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ♢ Cu parul în mod forţat; cu de-a sila. /<lat. palusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPAR2 pară (pari, pare) (despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. parTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPAR adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcţii) Care nu-şi schimbă valoarea atunci când argumentul îşi schimbă semnul. [< lat. par].Trimis de LauraGellner, 16.01.2007. Sursa: DNPAR1- pref. "prin". (< fr. par)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPAR2, -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ♢ (despre funcţii) care nu-şi schimbă valoarea atunci când argumentul îşi schimbă semnul. (< lat. par)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-PAR3(Ă) elem. "care naşte, care produce". (< fr. -pare, cf. lat. parere, a zămisli)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpar (pári), s.m. – Băţ, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. lat. pālus (Puşcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în ţeapă; refl., a se lovi, a se înţepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, rom., XXXIII, 70 şi DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.