- pescui
- PESCUÍ, pescuiesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A prinde peşte (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peştelui sau a altor animale de apă; a pescări. ♢ expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situaţie încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. tranz. fig. (fam.) A face rost de ceva greu de obţinut. ♦ (arg.) A acosta pe cineva; a agăţa. – Din peşte (după pescar).Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX '98PESCUÍ vb. a prinde, (înv. şi reg.) a pescări, (înv.) a vâna. (A pescui doi crapi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePESCUÍ vb. v. acosta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepescuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pescuiésc, imperf. 3 sg. pescuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pescuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PESCU//Í pescuiiésc 1. tranz. 1) (varietăţi de peşte sau alte vietăţi acvatice) A prinde cu ajutorul unor instrumente speciale. ♢ pescui în apă tulbure a trage foloase dintr-o situaţie confuză sau dificilă. 2) (oameni sau obiecte căzute în apă) A scoate la suprafaţă sau la mal. 3) fig. fam. (obiecte deficitare) A procura prin diverse mijloace (ilicite). 2. intranz. A practica ocupaţia de pescar; a se ocupa cu prinderea peştelui; a fi pescar. /Din peşteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.