- atenţie
- ATÉNŢIE, (3) atenţii, s.f. 1. Însuşire care constă în orientarea şi în concentrarea activităţii psihice într-o anumită direcţie. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ♢ expr. În atenţia cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenţie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoinţă, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ♢ loc. vb. A da (sau a acorda) atenţie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (concr.) Dar, cadou.[var.: atenţiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Atenţie ≠ neatenţieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeATÉNŢIE s., interj. 1. s. v. interes. 2. s. v. grijă. 3. s. v. migală. 4. s. v. prudenţă. 5. s. v. vigilenţă. 6. s. v. bunăvoinţă. 7. s. v. curtoazie. 8. s. v. apreciere. 9. s. v. cadou. 10. interj. (fam.) păzea!, (arg.) piua!, şase!, şest!, zexe! (atenţie!, vine profesorul!)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaténţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aténţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aténţiei; (dovezi de bunăvoinţă, gesturi, obiecte) pl. aténţii, art. aténţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficATÉNŢI//E f. 1) Concentrare a conştiinţei într-o anumită direcţie, asupra unui anumit lucru. atenţie dispersată. ♢ A da (sau a acorda) atenţie (unei probleme) a considera ca important. A fi în centrul atenţieei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da atenţie a nu lua în seamă. 2) Atitudine binevoitoare, amabilă. ♢ A da cuiva atenţie a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fără plată în semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atenţiei] /<fr. attention, lat. attentio, atenţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXATÉNŢIE s.f. 1. Proces psihic complex care contribuie la perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe impresii simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie. 2. Interes, preocupare, grijă. ♢ În atenţia cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. 3. (La pl.) Atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♢ A da atenţie (cuiva) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (concr.) Dar, cadou. [var. atenţiune s.f. / cf. fr. attention, it. attenzione, lat. attentio].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNATÉNŢIE I. s. f. 1. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie. 2. interes, preocupare, grijă. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. o a da atenţie (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ♢ dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! bagă de seamă! (< fr. attention, lat. attentio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.