- şase
- ŞÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci şi şapte şi care se indică prin cifra 6 sau VI. ♢ (Adjectival) Şase vagoane. ♢ (Substantivat) Scrie un şase. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Etajul şase. (În componenţa numeralului adverbial corespunzător) Repetă de şase ori. ♢ (În componenţa numeralului multiplicativ corespunzător) De şase ori pe atâta. (În componenţa numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte şase cărţi. [var.: şése num. card.] – lat. *sess (= sex).Trimis de romac, 05.04.2004. Sursa: DEX '98ŞÁSE num. card. şase 2. (Argou, cu valoare de interjecţie) Atenţie! alertă! (din lat. sex; cf. fr. vingt-deux = atenţie! şi rom. zexe)Trimis de tavi, 27.05.2004. Sursa: DERŞÁSE interj. v. atenţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞÁSE s. şesar. (Un şase de treflă.)Trimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: Sinonimeşáse num.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÁse1 num. card. Cinci plus unu. şase mese. /<lat. sexTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞÁSE2 m. 1) Număr constând din şase unităţi. Împărţiţi şase la doi. 2) Cifra 6 sau VI. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. sexTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşáse num. – 1. Numărul de după cinci. – 2. (arg.) Atenţie, ai grijă! – var. Mold. şese. Mr. şase, megl. şasi, istr. şǫse. lat. sex (Tiktin, ZRPh., XII, 456; Puşcariu 1529; REW 7885; Pascu, Arhiva, XV, 447), cf. it. sei (v. mil. sexe), prov. sieis, fr. six, cat. sis, sp., port. seis. Fonetismul este greu de explicat. E final se consideră de obicei analogic, ca în cinque, septem; dar există şi posibilitatea unui e epentetic, comun în gr. din Italia de Sud (cf. Kapsmann, Byz. Z., XLVI). În compunere, şase se reduce de obicei la şai- (şaisprezece, şaizeci, în loc de şasesprezece, saşezeci, care nu se folosesc). Acest rezultat a fost considerat identic cu cel din it. (Tiktin), sau produs prin analogie cu doisprezece, treisprezece (Puşcariu), sau ca rezultat normal a lui sex (Pascu). Pare mai curînd efectul unei disimilări: şesesprezece › *şaesprezece, datorat repeziciunii cu care se numără, ca în patrusprezece ‹ paisprezece (unde disimilarea se produce între tr şi pr, cf. patruzeci, care nu are formă abreviată), ca şi in limbajul familiar din Munt., treispece, paispce, cinspce etc. În fine, uzul argotic este greu de explicat, dar cf. fr. vingt-deux "atenţie la" şi rom. zexe "ei, aşi!" din germ. sechs "şase". Pentru această der. cf. Iordan, BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la şest, v. aici). – Der. şesime, s.f. (a şasea parte).Trimis de blaurb, 10.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
