- percheziţiona
- PERCHEZIŢIONÁ, percheziţionez, vb. I. tranz. A efectua o percheziţie, a supune unei percheziţii o persoană, o locuinţă, ♦ p. gener. A scotoci. [pr.: -ţi-o-. – var.: perchiziţioná vb. I] – Din fr. perquisitionner.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PERCHEZIŢIONÁ vb. (prin nord-estul Olt.) a scociorî.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepercheziţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. percheziţionéz, 3 sg. şi pl. percheziţioneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PERCHEZIŢION//Á percheziţionaéz tranz. (persoane, locuinţe) A supune unei percheziţii. [Sil. -ţi-o-] /<fr. perquisitionnerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERCHEZIŢIONÁ vb. I. tr. A face o percheziţie. [pron. -ţi-o-, var. perchiziţiona vb. I. / < fr. perquisitionner].Trimis de LauraGellner, 26.01.2007. Sursa: DNPERCHEZIŢIONÁ vb. tr. a face o percheziţie. (< fr. perquisitionner)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.