- percheziţie
- PERCHEZÍŢIE, percheziţii, s.f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracţiune) sau în locuinţa acestuia, pentru găsirea şi ridicarea probelor materiale ale infracţiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ p. gener. Scotocire. [var.: perchizíţie, (înv.) perchiziţiúne s.f.] – Din fr. perquisition.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98perchezíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. perchezíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. perchezíţiei; pl. perchezíţii, art. perchezíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERCHEZÍŢI//E percheziţiei f. Cercetare a unei încăperi, a unei persoane suspectate sau a domiciliului acesteia de reprezentanţii organelor în drept în scopul descoperirii corpurilor delicte sau a altor probe materiale. [G.-D. percheziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. perquisition, lat. perquisitio, percheziţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERCHEZÍŢIE s.f. Cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracţiune sau la domiciliul acesteia. ♦ (p. ext.) Cercetare amănunţită, scotocire. [gen. -iei, var. percheziţiune, perchiziţie s.f. / < fr. perquisition, cf. lat. perquisitio – cercetare].Trimis de LauraGellner, 19.07.2005. Sursa: DNperchezíţie (perchezíţii), s.f. – Cercetare, scotocire. – var. percheziţiune. fr. perquisition. – Der. percheziţiona, vb. (a cerceta), din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.