opresor — OPRESÓR, OÁRE, opresori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 Opresor ≠ oprimat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime OPRESÓR adj., s.… … Dicționar Român
opresiv — OPRESÍV, Ă, opresivi, e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 OPRESÍV adj., s. v. opresor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime opresív adj … Dicționar Român
apăsător — APĂSĂTÓR, OÁRE, apăsători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care asupreşte, oprimă. Care copleşeşte, chinuieşte. 2. s.n. (tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. ător. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98 APĂSĂTÓR adj., s … Dicționar Român
năpăstuitor — NĂPĂSTUITÓR, OÁRE, năpăstuitori, oare, s.m. şi f (Rar) Persoană care năpăstuieşte pe cineva; asupritor; calomniator. [pr.: tu i ] – Năpăstui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor,… … Dicționar Român
împilător — ÎMPILĂTÓR, OÁRE, împilători, oare, adj. (Adesea substantivat, m.) Care împilează; asupritor. – Împila + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPILĂTÓR adj., s. v. opresor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
asupra — ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău) … Dicționar Român
asuprelnic — asuprélnic, asuprélnică, asuprélnici, asuprélnice adj. (înv.) apăsător, asupritor Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
asuprit — ASUPRÍT, Ă, asupriţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – v. asupri. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 Asuprit ≠ asupritor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ASUPRÍT … Dicționar Român
ciocorofleac — ciocorofleác, ciocorofléci, s.m. (înv.) ciocoi, asupritor, ciocorofleandură. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ciocorofleandură — ciocorofleándură, ciocorofleándure, s.f. (înv.) ciocoi, ciocorofleac, asupritor. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
