participiu

participiu
PARTICÍPIU, participii, s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi după număr, denumind acţiunea suferită de un obiect. ♢ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.
Trimis de LauraGellner, 03.03.2009. Sursa: DEX '75

PARTICÍPIU s. 1. (înv.) împărtăşire, părtăşire, părtişitiv. 2. participiu prezent v. gerunziu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

particípiu s. n. [-piu pron. -piu], art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (sil. -pi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PARTICÍPI//U participiui n. gram. Formă nominală a verbului care denumeşte acţiunea prezentată ca o însuşire. /<lat. participium, fr. participe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi număr şi având valoare de verb sau de adjectiv. [pron. -piu. / < lat. participium].
Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DN

PARTICÍPIU s. n. mod verbal nepersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi număr, care exprimă acţiunea suferită de un obiect. (< lat. participium, fr. participe)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • particípiu — s. n. [ piu pron. pìu], art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (sil. pi i ) …   Romanian orthography

  • participial — PARTICIPIÁL, Ă, participiali, e, adj. Care ţine după un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr un participiu; care este exprimat printr un participiu. ♢ Construcţie participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu… …   Dicționar Român

  • ablativ — ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi… …   Dicționar Român

  • fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …   Dicționar Român

  • gerunziu — GERÚNZIU, gerunzii, s.n. Mod (2) verbal (2) care exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire la autorul şi la momentul acţiunii. – Din lat. gerundium. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GERÚNZIU s. (gram.) participiu prezent. Trimis… …   Dicționar Român

  • parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… …   Dicționar Român

  • participio — par·ti·cì·pio s.m. TS gramm. modo indefinito della coniugazione verbale che presenta l azione come attributo ed esprime sia tempo e diatesi sia numero, genere e caso {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: dal lat. particĭpĭu(m), der. di… …   Dizionario italiano

  • Listã de abrevieri — abr. = abreviere, abreviat acc. = accentuat adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial agr. = agriculturã alim. = alimentaţie anat. = anatomie arhit. = arhitecturã art. = articol, articulat astron. = astronomie aux. = auxiliar av. =… …   Romanian orthography

  • adverbializa — ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. refl. şi tranz. (gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializáre s.f.; adverbializát, ă, adj. Trimis de ana zecheru, 15.09.2002. Sursa: DEX S 88  adverbializá …   Dicționar Român

  • bucă — BÚCĂ, buci, s.f. (pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – lat. bucca gură . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BÚCĂ s. v. fesă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  búcă s. f., g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”