ablativ

ablativ
ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) şi un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziţie circumstanţială. – Din fr. ablatif, lat. ablatinus.
Trimis de ana_zecheru, 12.07.2002. Sursa: DEX '98

ablatív1 s. n. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc. ♢ ablativ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ. (< lat. ablativus, fr. ablatif)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ablatív2, -ă adj. (despre materiale) care poate suferi ablaţiuni. (< lat. ablativus, fr. ablatif)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ablatív s. n., pl. ablatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABLATÍV ablative n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ ablativ absolut construcţie sintactică a limbii latine constând dintr-un participiu în ablativ şi dintr-un substantiv sau pronume în acelaşi caz. [Sil. a-bla-] /<lat. ablativus, fr. ablatif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABLATÍV s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. Ablativ absolut = construcţie a limbii latine corespunzătoare unei propoziţii circumstanţiale, în care subiectul şi numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr şi caz cu fostul subiect al propoziţiei secundare. [< lat. (casus) ablativus, cf. fr. ablatif].
Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Ablativ — Sm (Kasus zur Markierung der Herkunft, z.B. im Lateinischen) per. Wortschatz fach. (15. Jh., Form 18. Jh.) Entlehnung. Zunächst in der lateinischen Form Ablativus entlehnt, dann endungslos. Aus l. (cāsus) ablātīvus der die Trennung ausdrückende… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Ablativ — (Gramm.), der Casus, welcher das Verhältniß des Woherkommens bezeichnet …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Ablatīv — Ablatīv, s. Kasus …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Ablativ — (lat.), ein Deklinationskasus im Sanskrit, Zend und den ital. Sprachen (Latein, Oskisch, Umbrisch), der ursprünglich die Richtung »Woher« bezeichnet …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Ablativ — Ablativ, Casus der lat. Sprache, den die deutsche durch Präpositionen ausdrückt; er bezeichnet im Allgemeinen die Richtung woher …   Herders Conversations-Lexikon

  • Ablativ — Ablativ: Der Name des in den germanischen Sprachen nicht vorhandenen Kasus (des fünften in der lateinischen Deklination), der ursprünglich eine Trennung oder Entfernung zum Ausdruck bringt, beruht auf lat. (casus) ablativus. Dies gehört zu lat.… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Ablativ — Der Ablativ ist ein Kasus der Grammatik mehrerer lebender und toter Sprachen. Ursprünglich ein Separativ (daher auch die Etymologie von lat. auferre wegnehmen), hat er ein weites Funktionsspektrum bekommen. Seine häufigsten Funktionen sind… …   Deutsch Wikipedia

  • Ablativ — Ạb|la|tiv 〈m. 1; Gramm.〉 Kasus der indogerman. Sprachen, der die Richtung „von ... weg“ bezeichnet, im Latein erhalten, auch als Instrumentalis gebraucht (Ablativ des Mittels: „womit?“, „wodurch?“); → Lexikon der Sprachlehre [verkürzt <lat.… …   Universal-Lexikon

  • Ablativ — Ạb|la|tiv auch: Ạ|bla|tiv 〈m.; Gen.: s, Pl.: e [ və]; Gramm.〉 Kasus der indogerman. Sprachen, der die Richtung »von… weg« bezeichnet, im Latein auch als Instrumentalis gebraucht; Ablativ des Mittels [Etym.: verkürzt <lat. casus ablativus »Fall …   Lexikalische Deutsches Wörterbuch

  • Ablativ mit Partizip — Der Ablativus absolutus (im Schülerjargon Abl. abs. genannt; auch Ablativ mit Partizip oder Ablativ mit Prädikativum (AmP)) ist eine lateinische Partizipialkonstruktion, die üblicherweise aus einem Substantiv und einem Partizip jeweils im Ablativ …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”