- paralelism
- PARALELÍSM, (2) paralelisme, s.n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două fiinţe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PARALELÍSM s. 1. v. concomitenţă. 2. v. comparaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeparalelísm s. n., pl. paralelísmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARALELÍSM paralelisme n. 1) Caracter paralel. 2) Stare a două lucruri sau fiinţe comparabile. /<fr. parallélismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARALELÍSM s.n. Starea a două linii, a două planuri paralele; (p. ext.) corespondenţă între două lucruri, între două persoane situate în comparaţie. ♢ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepţie dualistă care consideră că fenomenele fiziologice şi cele psihice nu prezintă nici un fel de relaţii cauzale între ele. ♦ Procedeu de compoziţie, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice. [< fr. parallélisme, cf. gr. parallelismos < para – lângă, allelos – unul cu altul].Trimis de LauraGellner, 10.07.2005. Sursa: DNPARALELÍSM s. n. 1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate. 2. paralelă (III, 3) o paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepţie dualistă care consideră că fenomenele fiziologice şi cele psihice nu prezintă nici un fel de relaţii cauzale între ele. 3. compoziţie prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcţii sintactice. ♢ (muz.) mişcare în aceeaşi direcţie a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele. 4. (biol.) apariţie a unor caractere similare în cursul evoluţiei, în populaţii (specii) înrudite filogenetic. (< fr. parallélisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.