- paraclis
- PARACLÍS, paraclise, s.m. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creştină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă şi de invocare a Fecioarei Maria, a lui Iisus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceştia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [pl. şi: paraclisuri] – Din sl. paraklistŭ.Trimis de valeriu, 29.04.2008. Sursa: DEX '98PARACLÍS s. (bis.) 1. v. capelă. 2. (înv.) oratoriu. (paraclis într-un palat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeparaclís s. n. (sil. -clis), pl. paraclíseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARACLÍS paraclise n. 1) Biserică mică într-un cimitir; capelă. 2) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă şi de invocare a unui sfânt. 3) Culegere de rugăciuni închinate sfinţilor. /<sl. paraklisuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXparaclís (paraclíse), s.n. – Slujbă votivă. – Mr. paraclise. ngr. παράϰλησις (Murnu 41), parţial prin intermediul sl. paraclisŭ (Vasmer, gr., 110).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERparaclís (paraclíse), s.n. – Capelă. – var. pl. paraclisuri. Mgr. παρεϰϰλήσιον (Tiktin). – Der. paracliser (var. para(e)clisiarh), s.n. (dascăl, ţîrcovnic).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.