- palanchin
- PALANCHÍN, palanchine, s.n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98palanchín s. n., pl. palanchíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPALANCHÍN palanchine n. (în unele ţări din Orient) Jilţ sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanţi, cămile) şi folosit ca mijloc de locomoţie pentru cei bogaţi; lectică; litieră. /<fr. palanquinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Ţesătură de mătase asemănătoare cu caşmirul. [pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin].Trimis de LauraGellner, 05.07.2005. Sursa: DNPALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. ţesătură de mătase asemănătoare cu caşmirul. (< fr. palanquin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.