- palancă
- PALÁNCĂ, palănci, s.f. 1. (înv.) Palisadă (1). ♢ expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (reg.) Nume dat unor construcţii rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PALÁNCĂ s. v. palisadă, staul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepaláncă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPALÁNCĂ1 palănci f. 1) înv. Construcţie primitivă de fortificaţie, făcută din trunchiuri de copaci, aşezate orizontal, sau din pari groşi bătuţi în pământ şi legaţi între ei; palisadă. 2) reg. Construcţie rudimentară folosită ca gard sau ca adăpost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palánkTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpaláncă2, palắnci, şi palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARpaláncă (pălắnci), s.f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – var. palangă, ţarc. it. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s.n. (Trans., ţarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s.f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanţă.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.