- pahui
- pahuí, pers. 3 sg. pahuiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre ochi) a se împăienjeni, a se înceţoşa.Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
păhui — păhúi1, păhúi, s.m. (reg.) 1. pădure tânără, desiş, mladă. 2. copăcel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om înalt şi bine făcut. 4. molid. 5. cânepă de toamnă; hăldan. 6. loc unde se adăpostesc găinile noaptea. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român
păhuie — păhuíe, păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porţii de 23 aprilie. 2. căpiţă mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi aşezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama şirelor de paie; martaci, panze, păuşi, păuze. 4. persoană… … Dicționar Român