păhui

păhui
păhúi1, păhúi, s.m. (reg.) 1. pădure tânără, desiş, mladă. 2. copăcel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om înalt şi bine făcut. 4. molid. 5. cânepă de toamnă; hăldan. 6. loc unde se adăpostesc găinile noaptea.
Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR

păhúi2, -ie, adj. (reg.) năuc, aiurit, zăpăcit; prost.
Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR

păhúi (-i), s.m. – Copac înalt. Origine necunoscută, poate expresivă. În Olt. şi Trans. Aceleiaşi familii aparţin păhuie, s.f. (Olt., căpiţă); păhaie, s.f. (Mold., javră).
Trimis de blaurb, 29.06.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pahui — pahuí, pers. 3 sg. pahuiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre ochi) a se împăienjeni, a se înceţoşa. Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • păhuie — păhuíe, păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porţii de 23 aprilie. 2. căpiţă mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi aşezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama şirelor de paie; martaci, panze, păuşi, păuze. 4. persoană… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”